El Shaddai אֵל שַׁדַּי – Dumnezeu cel Atotputernic
Geneza 17:1, 35:10–11; Exod 6:2–3; Numeri 24:4; Iov 32:8
Cel Atotputernic (I)
Reply
Tag Archives: rugaciune
Prin fereastră
Giucăi
Cu trei săptămâni în urmă am fost pentru prima dată în mijlocul celor care zidesc Casa Permanentă de Rugăciune Oradea. Au fost câteva zile deosebite, nu doar în ceea ce privește investiția spirituală acolo, cât și în ceea ce mă privește pe mine personal.
Mijlocitorii se întâlnesc într-o încăpere închiriată în cadrul The Church of God Chaplaincy and Care Center. Dar ceea ce mi-a străpuns inima a fost locația lor. Ieșind pe ușa încăperii, nu puteam să nu observ clădirile Universității Emanuel. Între ușa propriu-zisă și gardul proprietății UEO era o distanță mai mică de 10m. La etajul unu, lumina aprinsă revărsându-se printr-o anumită fereastră mi-a făcut inima să bată cu putere. Era tocmai camera pe care o împărțisem cu Ovi în anul doi și trei!
Gândurile mi s-au îndreptat spre acele două zile dureroase de 15 și 16 decembrie 2005 când privind pe aceeași fereastră nu întrezăream nimic decât un imens gol și o rușine pe măsură. Iată-mă acolo, încadrat de termopane, izolat și temător.
Încotro?
Contemplându-I chipul
Vorbind despre contemplare sau rugăciunea contemplativă, Thomas Dubay o numește „comuniune adâncă a iubirii”, o conștientizare de origine divină, generală, non-conceptuală și plină de iubire pentru Dumnezeu, o atenție plină de iubire și desfătare uneori, o dorință seacă și purificatoare uneori și alteori o sete arzătoare după El1 .
În timp ce cresc în cunoașterea lui Cristos și a dinamicii vieții cu (încep) să înțeleg tot mai mult impactul revelației ființei Sale preaiubite în sufletul omului. Poziționându-ne inima să primească prin Duhul lucrurile adânci ale Dumnezeirii (1 Cor. 2.10-12), începem să trăim realitatea nu doar a familiarizării cu Preaiubitul, ci a unei relații spirituale, oprindu-ne și realizând că El este Dumnezeu (Ps. 56.10). Și aceasta poate fi nu doar o trăire singulară, izolată între pereții unei mănăstiri sau în compania misticilor exuberanți, ci o stare continuă a inimii, o părtășie neîntreruptă cu Preaiubitul Isus. Continue reading
- Dubay, T (1989), Fire Within, San Francisco: Ignatius Press, pg. 86 [↩]
Ofensa casei de rugăciune
Uneori oamenii ne întreabă de ce ne irosim viețile într-un loc numit „casă de rugăciune”. Și le vorbim despre vrednicia lui Isus de a primi… ei bine totul! Chiar și o viață dedicată rugăciunii necurmate. Dar stilul de viață în casa de rugăciune ofensează cu siguranță minte. Nu trebuie să caut prea mult pentru a înțelege de ce – trebuie să mă uit doar în inima mea.
Și iată de ce:
Walter Wink: The Powers that Be
Rugăciunea nu este niciodată un act privat, interior, deconectat de realitățile zilnice. Ea este mai degrabă câmpul de bătălie interior unde victoria decisivă este câștigată înainte să fie posibilă orice implicare în lumea exterioară… Neprotejat de rugăciune, activismul nostru social este în pericolul de a deveni o faptă bună care să ne justifice. În timp ce resursele noastre interioare se atrofiază, izvoarele dragostei seacă, noi suntem tranformați încet după chipul fiarei împotriva căreia luptăm. (p. 181)
Rugăciunea de mijlocire este sfidarea spirituală a ceea ce există, în numele a ceea ce Dumnezeu a promis. (p. 185)
Litania Umilinței
Următoarea Litanie a Umilinței a fost scrisă de Rafael Cardinal Merry del Val (1865-1930)
Doamne, îndură-te de noi,
Cristoase, îndură-te de noi,
Doamne, îndură-te de noi.
Isuse, cu inima blândă şi smerită, auzi-mă
Isuse, cu inima blândă şi smerită, ascultă-mă
Continue reading