Isus NU este bătăuș

Un eretic m-a învățat un lucru extraordinar. El spunea:

Diverși rabini aveau diferite reguli, care erau de fapt diverse liste cuprinzând ceea ce ei interziceau sau permiteau. Setul de reguli și liste se numea „jugul” rabinului și reprezenta de fapt modul în care acesta interpreta aplicarea Torei. Când urmai un anume rabin, îl urmai deoarece credeai că setul de interpretări al rabinului era cel mai apropiat de ceea ce a intenționat Dumnezeu prin Scripturi. Și atunci când îl urmai pe acel rabin luai jugul său.

Un rabin chiar a spus că jugul său este ușor 1)Rob Bell, Velvet Elvis – Repainting the Christian faith, Zondervan, Grand Rapids, Michigan, p.47. Și ca să nu mă ia bine-intenționații la 31-14 cum că mă dau cu Rob Bell, aceeași ideea se regăsește și în cartea New Light on the difficult words of Jesus – Insights from His Jewish context de David Bivin, En-Gedi Resource Center, Holland, MI, pg. 23-32.

Cuvintele acestui rabin din urmă au fost:

Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă! Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și cu inima smerită, și astfel veți găsi odihnă pentru sufletele voastre! Căci jugul Meu este bun, iar povara Mea este ușoară.“ (Matei 11:28-30 – NTR)

Cuvintele lui Isus m-au bântuit o mare parte din primii ai de ucenicie.

Auzeam de la mulți credincioși că jugul pocăinței e greu. De la necredincioși auzeam că decât să nu se țină de pocăință, mai bine deloc, că jugul pocăinței e greu.

Evident că jugul pocăinței e greu!

E greu să mergi săptămână de săptămână la biserică – duminica la slujba săptămânala, lunea la tineret, marțea la rugăciune și miercurea la studiu biblic!

E greu să ai tot timpul haine frumoase pentru duminică să-L cinstești pe Domnul așa că doar nu mergi la piață!

E greu să cânți pe nas și să asculți o oră jumătate de predică din care trei sfert e limbaj de lemn pocăiesc!

E greu să nu bei, să nu fumezi, să nu înjuri, să te comporți politicos, să nu caști, să nu minți, să nu râzi/vorbești la biserică, să ridici mâinile, să nu ridici mâinile, să te rogi în inimă, să strigi când te rogi, să legi demoni, să nu proclami tâmpenii, să citești Biblia devoțional, să nu citeți Biblia fără cunoștințe de exegeză sau istorie.

E greu jugul pocăinței, dar parcă Isus vorbește de altceva.

Să spună oare Bunul Rabin ceva ce îmi scăpa în toți acești ani?

Eram întrebat zilele trecut cum Îl văd pe Isus că de caricaturi ne-am săturat.

Uite cum NU-L văd pe Isus:

ISUS NU ESTE UN BĂTĂUȘ! 2)de tipul englezescului „bully”

Mi-a plăcut întotdeauna școala și învățatul și eram bun la asta. Dar ceea ce făcea uneori nașpa mersul la școală erau bătăușii.

Și poreclele.

Man, undele erau mai dureroase decât vânătăile sau trasul de păr:

  • SCHELET / FOMIST / USCAT – pentru că eram 3)și încă sunt, evident, slab.
  • MUIEROTCĂ – pentru că nu jucam fotbal 4)Die World Cup, die!
  • LESBIANĂ – pentru că eram mai mult printre fete decât printre băieți.
  • GOGONEA 5)asta mă enerva mai mult pentru că nu prea avea sens – pentru că numele meu începe cu litera G 6)a fost scornită de o fată al cărei nume rima cu „grăsana” așa că i s-a părut probabil că e tare inteligent să îmi scornească o poreclă care să înceapă cu G… fetele, cine să le înțeleagă…?

Prin facultă, cuiva i s-a părut că MISTIC POSTMODERN mi se potrivește cel mai bine. Good grieves, pe vremea aia nu deconstruiam nicio experiență, existau multe în afara textului și… OK, da, puterea era cunoaștere 7)nimeni nu-i perfect, dar promit că nu mă retrăgeam în meditare pentru a mă contopi cu Divinitatea 8)despre astea, altă dată, că nu e locul sau timpul acum.

Dar Isus nu este bătăuș… mulți dintre noi, ucenicii Lui suntem, dar El nu este. Mulți dintre noi îi rupem pe ceilalți cu porecle precum ERETCICI, RĂTĂCIȚI, RĂZVRĂTIȚI, SOLI AI SATANEI și mai și găsim pasaje prin noul testament pentru a-i numi pe unii și pe alții PUI DE VIPERE, FĂȚARNICI, MORMITE VĂRUITE.

Pe bune, deseori am ascultat câte un predicator sau un învățător, iar după discursul său m-am simțit nu lezat în mândria mea sau în conștiința mea, nu cercetat-dar-împotrivitor la cele sfinte, nu neascultător de Scripturi, rătăcit sau cu duh neînvățabil, ci pur și simplu ca abuzat de un bătăuș…

Pe vremea lui Isus, cuvintele Sale despre un jug ușor au venit ca o gură de aer proaspăt. Mulți rabini veneau cu învățătura lor așezând-o ca un jug pe grumazul ascultătorilor, un jug elitist, imposibil, un jug care zdrobește și abuzează, un jug al poreclelor și exclusivismului.

Cuvintele Sale își au paralelă într-o carte scrisă cu vreo 200 de ani înainte de Isus – Înțelepciunea lui Isus, Fiul lui Sirah:

Apropiați-vă de mine, neștiutorilor, și locuiți în școala mea! De ce ziceți că vă lipsește [înțelepciunea] atunci când sufletele vă sunt însetate de ea? Gura mi-am deschis-o și am grăit: cumpărați-o fără bani, puneți-vă grumazul în jug, și sufletul vostru primească învățătura!; ca să o aflați, mai aproape nici că se poate! Vedeți cu ochii voștri că eu puțin m-am ostenit și multă odihnă mi-am aflat. (Sirah 51:23-27)

Aceleași teme ca și în discursul lui Isus:

  • Apropierea de o sursă de învățătură
  • Luarea unui jug sau a unei poveri
  • Truda învățăturii care are ca rezultat găsirea… odihnei.

Nu vorbesc despre faptul că păstorii/învățătorii ar trebui să ne spune chestii care să ne gâdile urechea. Nu spun că ei vorbesc prea arțăgos de la amvon sau că ar trebui să aibă o voce blândă 9)crede-mă, am ascultat predicatori/vorbitori cu o voce extrem să blândă și mieroasă, care erau însă șerpi în piele de lup în piele de oaie…. Nu spun nici măcar că ar trebui să nu ne mai tot mustre.

Spun doar că Isus nu e bătăuș și nu ne poreclește și că ale Sale cuvinte aduc odihnă sufletului.

Dar ceea ce este și mai interesat este ceea ce spune prin „învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și cu inima smerită”.

Acum, Isus vine și ne invită să luăm jugul (învățăturile) Său peste noi. Iar ceea ce mi se pare interesant este că nu vine și spune „învățați de la Mine pentru că perceptele mele sunt absolute. Eu sunt infailibil pentru că sunt fiul Lui Dumnezeu și tot ce spun Eu TREBUIE crezut și acceptat imediat” 10)nu că aceste aspecte nu sunt adevărate!, ci „pentru că Eu sunt blând și cu inima smerită”…

Ca și Stăpân al ortodoxiei (învățătura corectă), Isus nu face apela la aceasta când vine vorba despre marketingul mesajului Său. De fapt El și este întruchiparea ortodoxiei.

Să meargă El însă mai adânc la un marketing prin ortopraxie (aplicarea/practica corectă a învățăturii)?

Jugul Său este dezirabil deoarece acea ortodoxie pe care o propovăduiește L-a transformat într-un om blând și cu inima smerită? Nu-i de mirare că vorbește atunci în termeni de „odihnă” și „povară ușoară”.

Când ai văzut un bătăuș cu o față odihnită?

Când ai auzit de un abuzator că e liniștit și i-o vezi în ochi?

Isus NU este un bătăuș!

Și nici nu poreclește.

Notițe   [ + ]

1. Rob Bell, Velvet Elvis – Repainting the Christian faith, Zondervan, Grand Rapids, Michigan, p.47. Și ca să nu mă ia bine-intenționații la 31-14 cum că mă dau cu Rob Bell, aceeași ideea se regăsește și în cartea New Light on the difficult words of Jesus – Insights from His Jewish context de David Bivin, En-Gedi Resource Center, Holland, MI, pg. 23-32
2. de tipul englezescului „bully”
3. și încă sunt
4. Die World Cup, die!
5. asta mă enerva mai mult pentru că nu prea avea sens
6. a fost scornită de o fată al cărei nume rima cu „grăsana” așa că i s-a părut probabil că e tare inteligent să îmi scornească o poreclă care să înceapă cu G… fetele, cine să le înțeleagă…?
7. nimeni nu-i perfect
8. despre astea, altă dată, că nu e locul sau timpul acum
9. crede-mă, am ascultat predicatori/vorbitori cu o voce extrem să blândă și mieroasă, care erau însă șerpi în piele de lup în piele de oaie…
10. nu că aceste aspecte nu sunt adevărate!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *