Gabi Giulușan » Reflecții http://gabigiulusan.net cuvintele unui albastru Fri, 23 Dec 2011 12:56:51 +0000 en hourly 1 http://wordpress.org/?v=3.3.1 Să rămân în vrednicia Lui (I) http://gabigiulusan.net/2011/10/24/sa-raman-in-vrednicia-lui-i/ http://gabigiulusan.net/2011/10/24/sa-raman-in-vrednicia-lui-i/#comments Mon, 24 Oct 2011 18:48:08 +0000 Gabi Giulușan http://gabigiulusan.net/?p=611 Continue reading →]]> Vineri, ora 17.30

În închinare în casa de rugăciune.

Tot mai mult și mai adânc se fundamentează în lăuntrul meu că nu e vorba despre mine.

Sau umplerea mea.

Sau chemarea mea.

Casa de rugăciune nu are cu siguranță nimic de-a face cu o lucrare nouă de mobilizare sau revitalizare a bisericii.

NU.

Casa de rugăciune este un strigăt al disperării și frustrării. Dar nu vorbesc aici despre o disperare sau frustrare pentru mai mult. Inima în noi disperă atunci când Domnul primește orice este mai puțin decât totul și da, e frustrată când se petrece așa ceva. Izvorul disperării nu este nevoia noastră de a căuta și a avea mai mult din El, ci dreptul Său de a primi totul – închinare mai presus de argument sau formă. Duhul și adevărul sunt veșnice, existând neîncetat în același loc. nu iau pauză și nici nu obosesc de ce nu ar fi și închinarea în duh și adevăr la fel?

Dacă închinarea noastră este cu adevărat un răspuns la revelația lui Dumnezeu, descoperirea persoanei și caracterului Său, atunci închinarea zilelor noastre demonstrează cât de puțină revelație avem. Sau cât de puțin Îl cunoaștem pe Dumnezeu nu putem vorbi despre o închinare necurmată în contextul unei revelații reduse după cum nu putem vorbi nici despre o închinare anemică în contextul unei revelații cuprinzătoare. Cele două vin împreună, stârnindu-se reciproc.

Oh, deseori m-am regăsit în casa de rugăciune stârnit atât de profund de o fărâmă a caracterului divin, copleșit de adorație. Inima și cântarea și instrumentația se împleteau într-o țesătură care nu se mai dorea sfârșită. Apoi deseori în mijlocul închinării corporative mi se lărgește inima în cunoașterea perfecțiunilor divine sau a voii Sale.

În mijlocul laudelor poporului său, Domnul se așează pe tron între noi, umplând încăperea (Psalmul 22.3). să pășești în acel spațiu sfânt este ca și cum ai păși în Dumnezeu Însuși, înconjurat pe dinainte și pe dinapoi de El (Psalmul 139.5).

Cum să nu primești astfel mai mult din El?

Cum să nu-i oferi ceea ce merită în vrednicia Lui?

Cum să-i mai întorci spatele căutând total altceva?

]]> http://gabigiulusan.net/2011/10/24/sa-raman-in-vrednicia-lui-i/feed/ 0 Prin fereastră http://gabigiulusan.net/2011/09/28/prin-fereastra/ http://gabigiulusan.net/2011/09/28/prin-fereastra/#comments Wed, 28 Sep 2011 22:01:01 +0000 Gabi Giulușan http://gabigiulusan.net/?p=606 Continue reading →]]>

Giucăi 

Cu trei săptămâni în urmă am fost pentru prima dată în mijlocul celor care zidesc Casa Permanentă de Rugăciune Oradea. Au fost câteva zile deosebite, nu doar în ceea ce privește investiția spirituală acolo, cât și în ceea ce mă privește pe mine personal.

Mijlocitorii se întâlnesc într-o încăpere închiriată în cadrul The Church of God Chaplaincy and Care Center. Dar ceea ce mi-a străpuns inima a fost locația lor. Ieșind pe ușa încăperii, nu puteam să nu observ clădirile Universității Emanuel. Între ușa propriu-zisă și gardul proprietății UEO era o distanță mai mică de 10m. La etajul unu, lumina aprinsă revărsându-se printr-o anumită fereastră mi-a făcut inima să bată cu putere. Era tocmai camera pe care o împărțisem cu Ovi în anul doi și trei!

Gândurile mi s-au îndreptat spre acele două zile dureroase de 15 și 16 decembrie 2005 când privind pe aceeași fereastră nu întrezăream nimic decât un imens gol și o rușine pe măsură. Iată-mă acolo, încadrat de termopane, izolat și temător.

Încotro?

Este oare iertare pentru tot ce am făcut? Se mai găsește pe undeva un dram de restaurare și pentru mine, o oarecare nădejde a unui viitor vindecat?

Cu trei săptămâni în urmă, trecutul și prezentul meu s-au reunit într-o dulce-amară amintire. Uitându-mă la fereastra luminată nu puteam să nu îmi număr binecuvântările de acum și întregul proces prin care am trecut. Cele două locuri care îmi susțineau identitatea, fiecare la timpul lor și fiecare cu trăsăturile lor îmi confruntau din nou inima. Cum aș putea să nu tresalt de bucurie și cutremur când dacă aș privi azi pe aceeași fereastră, imaginea mi-ar fi cu totul diferită1? În acele zile nu vedeam decât abisul eșecului înaintea Domnului meu și al oamenilor, azi văd chemarea și înrolarea în mișcarea de rugăciune2.

Uneori privim și nu vedem decât un gol prezent, o modelare lamentabilă a ceea ce ne e teamă să concepem. Alteori închidem ochii și în durerea prezentului ne imaginăm imposibilul care nu e de nasul nostru. Iar uneori, când toate se potrivesc cu planul divin și cerul tresaltă sub emoția momentului, ne deschidem ochii și ne însușim realitatea.

  1. evident, nu vorbesc despre ceea ce ochii ar putea vedea din punct de vedere fizic ci spiritual
  2. ”aș vrea să fii aici cu mine să vezi cât de important e locul acesta pentru mine…”
]]> http://gabigiulusan.net/2011/09/28/prin-fereastra/feed/ 0