Loosing my religion

Cred că eram în ultimele săptămâni de voluntariat la Ashburnham Place când s-a petrecut minunea.

Era o după-masă de sâmbătă, liberă pentru mulți dintre noi. Majoritatea oaspeților se retrăgeau din câmpul vizual, iar noi nu prea mai aveam motive pentru care să rămânem în centru.

Eastbourne era aproape, nu neapărat plaja ideală, dar mult mai bine decât orice. Mai ales că vremea era bună și pentru noi era motiv de bucurie – deja ni se umflaseră oasele de la vremea britanică…

Continue reading →

Un alt fel de mulțumire

Deseori am fost surprins și preocupat de anumite rostiri ale noastre ca și creștini în contexte extreme precum:

  • am trecut pe lângă un accident-masacru și PE NOI Domnul ne-am protejat. Ce bun este Domnul CU NOI!
  • fetița MEA și a Letiției s-au îmbolnăvit de meningită. Slavă Domnului, fetița MEA a scăpat prin harul Său. Domnul să o mângâie pe Letiția…
  • uraganul din Haiti i-a învățat minte pe idolatrii de acolo. Să se pocăiască, poate Domnul își arată harul și-i mântuie… Slavă lui că NOI, unde stăm suntem protejați de calamități
  • și multe altele pe care poți să le completezi chiar TU…

Acum, ceea ce îmi dă mie bătaie de cap este faptul că aceiași creștini, rostesc din toată inima și cu cea mai bună și nobilă intenție Psalmul 103 1)care vorbește și despre credincioși și despre necredincioși. Continue reading →

Notițe   [ + ]

1. care vorbește și despre credincioși și despre necredincioși

Înspre maturitate || sau căutarea unui 42

Ai vreodată sentimentul ăla când privești înapoi și te prinzi de faptul că o anumită perioadă, o zi, o lună, un an, un anotimp a fost defapt crucial în viață?

Nu vorbesc despre schimbări sau transformări radicale, peste noapte ci de o sumă de circumstanțe, frânturi de experiențe și gânduri care în cele din urmă au contribuit la procesul transformării.

Continue reading →