O scurtă prezentare subiectivă a unor „frici” personale

Cum să-ți faci viața mai grea când nu ai de lucru…

ALERTĂ DE SPOILER: ceea ce urmează este pur subiectiv. Nu ofer soluții, nu ofer consiliere și terapie a fricii. Punctele de mai jos vor fi dezvoltate într-o carte care în momentul de față este în curs de publicare. Ea se numește: Cum să alungi frica din viața ta în 5 pași simpli, pentru a de bucura de libertatea pe care ai moștenit-o prin legământul avraamic și a-ți atinge pe deplin potențialul proclamativ. Cu modestie spun că Joel Osteen a acceptat să adauge un scurt cuvânt-înainte pentru a stârni cititorilor apetitul spiritual.

În urmă cu vreo 4 patru ani eram la un ceai și tipu’ îmi spune cu năduf: „Tot ce m-a învățat biserica e frica. Să-mi fie frică de asta și de aialaltă… Doar frica!”

Continue reading →

Să aștepți de drag

Adventul are de-a face cu anticiparea nașterii lui Cristos.

Are de-a face cu tânjirea, cu dorința după ceva ce trebuie să vină.

Ceva ce încă nu este aici.

Așteptăm astfel anticipând.

Împreună.

Și ne doare.

Ne doare pentru că nu este totul bine.

Ceva lipsește. – Rob Bell ((Why We Wait: How the Advent season was designed to prepare our hearts for the Savior’s birth, Relevant Magazine, nov-dec 2010, p. 78.)) Continue reading →

Drumul către un… Advent

Una dintre activitățile bisericești preferată de mine, pe lângă timpul de ceai/cafea/părtășie socializare ((deși am o mică bănuiala că NU toate bisericile noastre pocăiești ar avea asemenea activități recreaționale înainte, în timpul sau după serviciul duminical…)) este pregătirea tinerilor convertiți pentru botez.

La noi se spune cateheză.

La tine poate se spune catecheză.

Dincolo se spune poate cu diverse variații de vocale.

Indiferent de cum se spune, mie îmi face mare plăcere să „fac cateheză”.

Am vreo două motive.

Continue reading →

Țucu-ți gura, Adevărule!

Era cică anul de grație 2005. Ca baptist într-o țară nouă, în mijlocul unui grup multicultural, diversificat ca nuanță religioasă, viața nu-mi era tocmai ușoară. Nu că baptiștii nu s-ar descurca peste hotare sau că ar avea probleme cu alte nuanțe creștinești, dar pentru mine erau cam prea multe aspecte noi dintr-o dată…

Mâncare diferită.

Limbă diferită.

Expresii diferite.

Dormit în rulotă la margine de pădure 1)ioi și ce fain a fost acolo!

Cina Domnului în fiecare miercuri.

Prea multă liberate. Continue reading →

Notițe   [ + ]

1. ioi și ce fain a fost acolo!

Scumpi fiori ai învățăturii

În prima săptămână la universitate, unul dintre profesorii noști era foarte interesat de cum am ajuns fiecare acolo. Știam deja că următorii ani aveau să fie un test al apropierii și că, printre colegi și dascăli, nu poți trece neobservat.

Doar suntem o familie spirituală – mare, fericită și disfuncțională.

Era ceva normal ca, în primul an de teologie pastorală cuvinte precum „chemare”, „călăuzire” și „dorință de a sluji” să fie aduse în discuție. Cercetarea cu pricina, mă gândeam eu la sfârșitul ei, își avea ca scop nu doar cunoașterea gen tabără în care stăm cu toții în cerc și spunem ceva despre noi pentru a ne cunoaște mai bine. Scopul întrebării era ca dascălul să ne clarifice că e nevoie de ceva mai mult decât o ghes al inimii, o chemare subiectivă sau tradiția familiei în cadrul căreia feciorii se fac păstori ca și tații. Continue reading →

Isus NU este bătăuș

Un eretic m-a învățat un lucru extraordinar. El spunea:

Diverși rabini aveau diferite reguli, care erau de fapt diverse liste cuprinzând ceea ce ei interziceau sau permiteau. Setul de reguli și liste se numea „jugul” rabinului și reprezenta de fapt modul în care acesta interpreta aplicarea Torei. Când urmai un anume rabin, îl urmai deoarece credeai că setul de interpretări al rabinului era cel mai apropiat de ceea ce a intenționat Dumnezeu prin Scripturi. Și atunci când îl urmai pe acel rabin luai jugul său.

Un rabin chiar a spus că jugul său este ușor 1)Rob Bell, Velvet Elvis – Repainting the Christian faith, Zondervan, Grand Rapids, Michigan, p.47. Și ca să nu mă ia bine-intenționații la 31-14 cum că mă dau cu Rob Bell, aceeași ideea se regăsește și în cartea New Light on the difficult words of Jesus – Insights from His Jewish context de David Bivin, En-Gedi Resource Center, Holland, MI, pg. 23-32.

Continue reading →

Notițe   [ + ]

1. Rob Bell, Velvet Elvis – Repainting the Christian faith, Zondervan, Grand Rapids, Michigan, p.47. Și ca să nu mă ia bine-intenționații la 31-14 cum că mă dau cu Rob Bell, aceeași ideea se regăsește și în cartea New Light on the difficult words of Jesus – Insights from His Jewish context de David Bivin, En-Gedi Resource Center, Holland, MI, pg. 23-32

Cincizeci de umbre ale lui Isus

Prima dată când am fost convins că Isus este o persoană reală, alive-and-kicking, vorba englezului, era într-o perioadă în care nu prea eram interesat de cele sfinte sau de metafizică în general. Ceea ce continuă să mă surprindă la El chiar și azi, e că Isus nu doar evită să intre cu picioarele în viața oamenilor, ci se arată mai ales când nu-L cauți și când bate la ușă, ți se pare cea mai bună idee, like evăr, să Îl poftești înăuntru, să asculți ce are de spus 1)să mai menționez că nu e nici enervant ca unii „misionari” care te caută cu tractate ciudate și cărți și mai ciudate? și apoi să decizi dacă vrei să mergi după El sau nu.

Ciudat la vremea aia, nu mi se părea relevant dacă am suficiente argumente să cred în existența Lui sau nu. Ceea ce auzeam chiar atunci despre El, lucra în mintea mea o imagine faină despre cine este azi și ce pretindea El 2)și ucenicii Lui că este în vremea aceea 3)știi acronimul ikhthús care, ca și cuvânt grecesc – limba internațională, un fel de engleză azi, a vremurilor de atunci – înseamnă „pește”, de aici sigla de pe mașinile care fac depășiri nasoale pe linile continue sau parcări ciudate și spunem despre ei „ui la pocăiții ăștia ce fac!”, dar ca acronim spune Iēsous Christos, Theou Yios, Sōtēr sau Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul – of, nu, nu intru în dezbaterea articolului hotărât aici! și de ce are sens să merg după El. Continue reading →

Notițe   [ + ]

1. să mai menționez că nu e nici enervant ca unii „misionari” care te caută cu tractate ciudate și cărți și mai ciudate?
2. și ucenicii Lui
3. știi acronimul ikhthús care, ca și cuvânt grecesc – limba internațională, un fel de engleză azi, a vremurilor de atunci – înseamnă „pește”, de aici sigla de pe mașinile care fac depășiri nasoale pe linile continue sau parcări ciudate și spunem despre ei „ui la pocăiții ăștia ce fac!”, dar ca acronim spune Iēsous Christos, Theou Yios, Sōtēr sau Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul – of, nu, nu intru în dezbaterea articolului hotărât aici!

Descoperiri din cartea Descoperirii

Era anul 2005 și un coleg mai mare mi-o luase înainte cu a-și scrie lucrarea de licență pe tema recenei intrată în vogă Emerging Church. Eram mândrul posesor al unei suite de cărți potrivite (de la Dan Kimball la Brian McLaren 1)piei satană! la D. Carson 2)all hail!!) și evident le-am împărtășit ca bibliografie.

Reacția lui a fost priceless: tu știi că nu ar trebui să ai genu ăsta de cărți?

Of, și uite așa se duce inocența bucată cu bucată… Am înțeles o mulțime de minuni de-a lungul timpului, dar la acea afirmație  am realizat și eu că avem, ca și pocăiți un Index 3)scris sau nescris al cărților din seria citește-și-dai-de-bai. Și evident nu vorbesc despre Mein Kampf 4)pe care am văzut-o însă citată la greu într-un pseudoargument ilustrativ al tehnicilor carismatice de manipulareBiblia Satanica sau (Doamne ferește!) Fifty Shades of Gray

Ideile sunt periculoase, mai ales dacă nu au fost ale tale, dacă provoacă tradiția personală sau colectivă și dacă chiar au sens. Ajungem să citim doar chestii cu care suntem de acord 5)și normal că la nivelul ăsta, ceea ce citim ne confirmă teologia/teoria/filosofia, nu?. Încuiem ușa și aruncăm cheia 6)sau o transformăm în inelul suprem – One Ring to rule them all, One Ring to find them, One Ring to bring them all and in the darkness bind them, pentru ca ptiu! mințile noastre să rămănă curate, neîntinate de urâciunea postmodernismului.

În ceea ce privește Apocalipsa, ultimii ani i-am petrcut în tradiția premilenist-istorică, deeeeeci, ar fi cazul să dezgrop și alte resurse, mai ales că prin bibliotecile premileniștilor cu greu găsești altceva. Iată ce am găsit pentru următoarele săptămâni:

[AVERTISMENT: unele cărți de mai jos conțin puternice argumente amileniste, unele scrise în dulcea tradiție non-violentă anabaptistă. Ai fost avertizat!]

  • The Good News of Revelation, de Larry Helyer și Ed Cyzewski
  • Reading Revelation Responsibly: uncivil worship and witness – following the Lamb into the new creation, de Michael Gorman
  • Apocalypse and Allegiance: worship, politics, and devotion in the book of revelation, de J. Nelson Kraybrill
  • Unveiling Empire: Reading Revelation Then and Now, Wes Howard-Brook și Anthony Gwyther
  • Revelation: believers church bible commentary, de John R. Yeatts
  • The Bible and the future, de Anthony Hoekema

Notițe   [ + ]

1. piei satană!
2. all hail!!
3. scris sau nescris
4. pe care am văzut-o însă citată la greu într-un pseudoargument ilustrativ al tehnicilor carismatice de manipulare
5. și normal că la nivelul ăsta, ceea ce citim ne confirmă teologia/teoria/filosofia, nu?
6. sau o transformăm în inelul suprem – One Ring to rule them all, One Ring to find them, One Ring to bring them all and in the darkness bind them, pentru ca ptiu! mințile noastre să rămănă curate, neîntinate de urâciunea postmodernismului