Voi aștepta

De curând am citit o carte surprinzătoare.

Îmi face mare plăcere să citesc, motiv pentru care majoritatea banilor de buzunar îi cheltuiesc pe tot ceea ce mi se pare interesant/recomandat de citit. Uneori iau o carte în mână și o parcurg pe îndelete, subliniind, pagină după pagină, paragrafe sau idei de reținut, biata carte sfârșind prin a arăta asemenea unui manual de clasa a patra. Alteori jurnalul mi se umple cu citate și explicații, completări meditative sau pur și simplu conexiuni realizate în urma cititului. Câte o carte îmi „atrage” atenția atât de puternic, încât și acum zace nedeschisă pe undeva, altele pur și simplu strigă „răs-reciteștemă!”

Continue reading

Rudolf Otto: Sacrul

Să ne oprim mai întâi asupra a ceea ce este mai intim și mai profund în orice emoție religioasă intensă, care este mai mult decât credință în mântuire, încredere sau iubire, asupra a ceea ce, lăsând cu totul deoparte asemenea sentimente accesorii, poate mișca și umple sufletul nostru cu o forță aproape năucitoare; să căutăm acest ceva în simpatia și compătimirea față de cei din jurul nostru, în puternicele izbucniri ale credinței și în tonalitatea expresiilor ei, în solemnitatea și în atmosfera riturilor și cultului, în ceea ce freamătă și respiră în jurul monumentelor religioase, al edificiilor, al templelor și bisericilor. Continue reading

Regula sfântului Benedict

Sfântul Benedict (ital. San Benedetto di Norcia), (480-547) moare la „Monte Cassino” este întemeietorul ordinului creștin al călugărilor benedictini din Europa de vest.

S-a născut (480) în Nursia (Norcia, Umbria) ca fiul unui om bogat, el a început împreună cu fratele său să ducă o viață sfântă. A introdus modul de viață modest și cumpătat al călugărilor în mănăstire ca:

  1. o viață celibatară Continue reading

Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu

Nu prea îmi aduc aminte de câte ori am auzit genul ăsta de expresie… gândindu-mă la motivele pentru care oamenii emit astfel de afirmații și privind video-ul de mai jos nu pot decât să mă întristez: comunismul ne-a oferit, printre altele, o generație (sau câteva generații) de oameni care se consideră importanți doar din punctul de vedere al producției și supraviețuirii.

Nu intru în teorie că nu o cunosc prea bine și nu mă pot pune în papucii părinților mei. Dar un lucru mi-e clar: visarea, aspirațiile (nematerialiste), libertatea individului sunt ridicole într-o astfel de generație nostalgică.

Cum poți spune unei generații că greșește dorindu-l înapoi pe Ceaușescu devreme ce și-a ucis o parte din suflet?…
Continue reading

Walter Wink: The Powers that Be

Rugăciunea nu este niciodată un act privat, interior, deconectat de realitățile zilnice. Ea este mai degrabă câmpul de bătălie interior unde victoria decisivă este câștigată înainte să fie posibilă orice implicare în lumea exterioară… Neprotejat de rugăciune, activismul nostru social este în pericolul de a deveni o faptă bună care să ne justifice. În timp ce resursele noastre interioare se atrofiază, izvoarele dragostei seacă, noi suntem tranformați încet după chipul fiarei împotriva căreia luptăm. (p. 181)

Rugăciunea de mijlocire este sfidarea spirituală a ceea ce există, în numele a ceea ce Dumnezeu a promis. (p. 185)

Continue reading