O scurtă prezentare subiectivă a unor „frici” personale

Cum să-ți faci viața mai grea când nu ai de lucru…

ALERTĂ DE SPOILER: ceea ce urmează este pur subiectiv. Nu ofer soluții, nu ofer consiliere și terapie a fricii. Punctele de mai jos vor fi dezvoltate într-o carte care în momentul de față este în curs de publicare. Ea se numește: Cum să alungi frica din viața ta în 5 pași simpli, pentru a de bucura de libertatea pe care ai moștenit-o prin legământul avraamic și a-ți atinge pe deplin potențialul proclamativ. Cu modestie spun că Joel Osteen a acceptat să adauge un scurt cuvânt-înainte pentru a stârni cititorilor apetitul spiritual.

În urmă cu vreo 4 patru ani eram la un ceai și tipu’ îmi spune cu năduf: „Tot ce m-a învățat biserica e frica. Să-mi fie frică de asta și de aialaltă… Doar frica!”

Continue reading →

Să aștepți de drag

Adventul are de-a face cu anticiparea nașterii lui Cristos.

Are de-a face cu tânjirea, cu dorința după ceva ce trebuie să vină.

Ceva ce încă nu este aici.

Așteptăm astfel anticipând.

Împreună.

Și ne doare.

Ne doare pentru că nu este totul bine.

Ceva lipsește. – Rob Bell ((Why We Wait: How the Advent season was designed to prepare our hearts for the Savior’s birth, Relevant Magazine, nov-dec 2010, p. 78.)) Continue reading →

Drumul către un… Advent

Una dintre activitățile bisericești preferată de mine, pe lângă timpul de ceai/cafea/părtășie socializare ((deși am o mică bănuiala că NU toate bisericile noastre pocăiești ar avea asemenea activități recreaționale înainte, în timpul sau după serviciul duminical…)) este pregătirea tinerilor convertiți pentru botez.

La noi se spune cateheză.

La tine poate se spune catecheză.

Dincolo se spune poate cu diverse variații de vocale.

Indiferent de cum se spune, mie îmi face mare plăcere să „fac cateheză”.

Am vreo două motive.

Continue reading →

Țucu-ți gura, Adevărule!

Era cică anul de grație 2005. Ca baptist într-o țară nouă, în mijlocul unui grup multicultural, diversificat ca nuanță religioasă, viața nu-mi era tocmai ușoară. Nu că baptiștii nu s-ar descurca peste hotare sau că ar avea probleme cu alte nuanțe creștinești, dar pentru mine erau cam prea multe aspecte noi dintr-o dată…

Mâncare diferită.

Limbă diferită.

Expresii diferite.

Dormit în rulotă la margine de pădure 1)ioi și ce fain a fost acolo!

Cina Domnului în fiecare miercuri.

Prea multă liberate. Continue reading →

Notițe   [ + ]

1. ioi și ce fain a fost acolo!

Scumpi fiori ai învățăturii

În prima săptămână la universitate, unul dintre profesorii noști era foarte interesat de cum am ajuns fiecare acolo. Știam deja că următorii ani aveau să fie un test al apropierii și că, printre colegi și dascăli, nu poți trece neobservat.

Doar suntem o familie spirituală – mare, fericită și disfuncțională.

Era ceva normal ca, în primul an de teologie pastorală cuvinte precum „chemare”, „călăuzire” și „dorință de a sluji” să fie aduse în discuție. Cercetarea cu pricina, mă gândeam eu la sfârșitul ei, își avea ca scop nu doar cunoașterea gen tabără în care stăm cu toții în cerc și spunem ceva despre noi pentru a ne cunoaște mai bine. Scopul întrebării era ca dascălul să ne clarifice că e nevoie de ceva mai mult decât o ghes al inimii, o chemare subiectivă sau tradiția familiei în cadrul căreia feciorii se fac păstori ca și tații. Continue reading →

Isus NU este bătăuș

Un eretic m-a învățat un lucru extraordinar. El spunea:

Diverși rabini aveau diferite reguli, care erau de fapt diverse liste cuprinzând ceea ce ei interziceau sau permiteau. Setul de reguli și liste se numea „jugul” rabinului și reprezenta de fapt modul în care acesta interpreta aplicarea Torei. Când urmai un anume rabin, îl urmai deoarece credeai că setul de interpretări al rabinului era cel mai apropiat de ceea ce a intenționat Dumnezeu prin Scripturi. Și atunci când îl urmai pe acel rabin luai jugul său.

Un rabin chiar a spus că jugul său este ușor 1)Rob Bell, Velvet Elvis – Repainting the Christian faith, Zondervan, Grand Rapids, Michigan, p.47. Și ca să nu mă ia bine-intenționații la 31-14 cum că mă dau cu Rob Bell, aceeași ideea se regăsește și în cartea New Light on the difficult words of Jesus – Insights from His Jewish context de David Bivin, En-Gedi Resource Center, Holland, MI, pg. 23-32.

Continue reading →

Notițe   [ + ]

1. Rob Bell, Velvet Elvis – Repainting the Christian faith, Zondervan, Grand Rapids, Michigan, p.47. Și ca să nu mă ia bine-intenționații la 31-14 cum că mă dau cu Rob Bell, aceeași ideea se regăsește și în cartea New Light on the difficult words of Jesus – Insights from His Jewish context de David Bivin, En-Gedi Resource Center, Holland, MI, pg. 23-32

Cincizeci de umbre ale lui Isus

Prima dată când am fost convins că Isus este o persoană reală, alive-and-kicking, vorba englezului, era într-o perioadă în care nu prea eram interesat de cele sfinte sau de metafizică în general. Ceea ce continuă să mă surprindă la El chiar și azi, e că Isus nu doar evită să intre cu picioarele în viața oamenilor, ci se arată mai ales când nu-L cauți și când bate la ușă, ți se pare cea mai bună idee, like evăr, să Îl poftești înăuntru, să asculți ce are de spus 1)să mai menționez că nu e nici enervant ca unii „misionari” care te caută cu tractate ciudate și cărți și mai ciudate? și apoi să decizi dacă vrei să mergi după El sau nu.

Ciudat la vremea aia, nu mi se părea relevant dacă am suficiente argumente să cred în existența Lui sau nu. Ceea ce auzeam chiar atunci despre El, lucra în mintea mea o imagine faină despre cine este azi și ce pretindea El 2)și ucenicii Lui că este în vremea aceea 3)știi acronimul ikhthús care, ca și cuvânt grecesc – limba internațională, un fel de engleză azi, a vremurilor de atunci – înseamnă „pește”, de aici sigla de pe mașinile care fac depășiri nasoale pe linile continue sau parcări ciudate și spunem despre ei „ui la pocăiții ăștia ce fac!”, dar ca acronim spune Iēsous Christos, Theou Yios, Sōtēr sau Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul – of, nu, nu intru în dezbaterea articolului hotărât aici! și de ce are sens să merg după El. Continue reading →

Notițe   [ + ]

1. să mai menționez că nu e nici enervant ca unii „misionari” care te caută cu tractate ciudate și cărți și mai ciudate?
2. și ucenicii Lui
3. știi acronimul ikhthús care, ca și cuvânt grecesc – limba internațională, un fel de engleză azi, a vremurilor de atunci – înseamnă „pește”, de aici sigla de pe mașinile care fac depășiri nasoale pe linile continue sau parcări ciudate și spunem despre ei „ui la pocăiții ăștia ce fac!”, dar ca acronim spune Iēsous Christos, Theou Yios, Sōtēr sau Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul – of, nu, nu intru în dezbaterea articolului hotărât aici!

Dragă Moș Crăciun – The Ancient Practices

Dragă Moș Crăciun, un prieten m-a încurajat azi să îți cer ceva… Ei bine uite ce vreau la mijlocul lunii iunie:

seria The Ancient Practices de la Thomas Nelson…

  1. Finding Our Way Again: The Return of the Ancient Practices, de Brian D. McLaren
  2. In constant prayer, de Robert Benson
  3. Sabbath: The Ancient Practices, de Dan Allender
  4. Fasting, de Scot McKnight
  5. The Sacred Meal, de Nora Gallagher
  6. The Liturgical Year: The Spiraling Adventure of the Spiritual Life, de Joan Chittister
  7. The Sacred Journey, de Charles Foster
  8. Tithing: Test Me in This, de Douglas LeBlanc

Nu e mult, așa-i?

Seria-i destul de intersantă, moșule. Fiecare carte tratează câte o practică spirituală inspirată cică din biserica trecutului – frumusețea antică după care tot tânjim: rugăciunea continuă, păzirea Sabatului, postul, zeciuiala, cina sacră, anul liturgic și pelerinajul, pentru o audiență care caută o reîntoarcere la practicile antic-viitoare 1)vorba lui Robert Webber.

UPDATE: m-am săturat să te aștept. Bănuiesc că nici măcar nu exiști – patetic! Ei bine, am luat atitudine și am făcut eu rost de ele.

Notițe   [ + ]

1. vorba lui Robert Webber